TURUL ORASULUI SI ZONEI VRSAC – VIRSET

Conform izvoarelor scrise, numele orașului a apărut pentru consemnat prima dată în 1427 sub numele de PODVRSAV. La sfârșitul secolului al XIV-lea existau mai multe toponime: VARSOCZ (VARŠOC), VERSECZ (VERŠEC) și VIRSICZA (VIRŠKA). În 1694 exista VERSOCZ (VERŠOC) și VARSACZ (VARŠAC) în 1707. Prima asezare a apărut în neolitic, pe vremea pietrei șlefuite. Există situri arheologice care dovedesc acest lucru. Coloniile s-au stabilit definitiv aici în momentul sosirii slavilor în Evul Mediu. Înainte de slavi, aici locuiseră triburile tracice, celtice, sciite, romane, dacice, avare etc. Pe lângă dezvoltarea economică, meșteșugurile și comerțul au început să se dezvolte, iar orașul s-a transformat din ce în ce mai mult într-un centru cultural și educațional. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea in oras functiona prima farmacie „Kod Spasitelja” (La Mântuitor), un oficiu poștal, a fost fondată prima școală primară și a fost construită cea mai veche parte a orasului Vârșeț. In 1757 a fost construită reședința eparhială, Biserica Adormirea Maicii Domnului (1766), Biserica Marelui Sinod (1785). Datorită eforturilor extraordinare ale episcopului Josif Jovanović Skabenta, Vârșețul a primit Școala Gramaticală în 1790. Primele piese de teatru au fost jucate în limba sârbă în 1793, interpretate de elevii Școlii Gramaticale. Înainte de aceasta trupele teatrale germane invitate de la Timișoara și-au pus în scenă piesele. 

Vârșețul este situat în câmpia Banatului, la poalele Munțelui (Dealului) Vârșeț, la latitudinea 45° 7' 30'' nordică și 29° 19' 30'' estică, la doar 14 km de granița sârbo-română. Pe teritoriul municipiului Vârșeț locuiesc 54.396 de locuitori alcătuind o comunitate multietnică cu 16 naționalități diferite. Majoritatea sunt sârbi 39.418 (72,5%), apoi români 5.912 (10,8%) și maghiari 2.619 (4,8%). 

TURNUL - KULA VÂRȘEȚULUI Acest edificiu magnific este simbolul orașului și al zonei sale. A fost, cel mai probabil, construit la ordinul despotului Djuradj Brankovic în 1439 pe un deal înalt de 399 de metri. Pe lângă turnul defensiv păstrat, exista un turn mai mic în formă de semicerc. Zidurile exterioare au o înălțime de 19,85 metri, cu laturi de 13,8 și 11 metri lățime. După Pacea de la Karlovac/Karlowitz încheiată în 1699 între Imperiile Habsburgic și Otoman, în 1701 a început distrugerea turnului, astfel încât acesta să nu mai poată fi folosit în scopuri militare. Actualmente Turnul este clasificat ca monument istoric, a fost complet renovat îincepând cu 2009, iar biletul de intrare costa 250 de dinari (mai 2025). 

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ Datorită eforturilor preotului  Traian Oprea și ale directorului băncii române, Dr. Petre Cepeniaga, precum și prin finanțarea oferita de 80 de binefăcători în 1913 a fost construită Biserica Ortodoxă Română. Este dedicată Adormirii Domnului. Biserica a fost pictată de Virgil Simionescu, iar gravura în lemn a fost realizată de frații Nistor și Iosif Bosiok. 

FARMACIA DE PE TREPTE Clădirea datează din secolul al XVIII-lea și acolo a fost deschisă prima farmacie din Vârșeț cunosctă sub numele„Kod spasitelja” (La Mântuitor) în 1784. Biletul de intrare la muzeul amenajat în incinta farmaciei costă 250 dinari (în mai 2025). 

FABRICA DE CIOCOLATĂ ȘI MAGAZINELE SALE DE PREZENTARE Ne amintim încă bucuria trăită de fiecare dată când eram tratați ca mici copii cu o ciocolată Cipiripi sau Eurocrem blok, de obicei atunci când mergeam la Ocika, piața Obor de astăzi. Atractivitatea Eurocrem depășea așteptările unui copil. În ambalajul său elegant alb și maro, era un lux la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. Mai mult, „Euro” din numele de marcă oferea ceva după care mulți dintre noi tânjeam - o conexiune cu Occidentul - în timp ce „crem” implica rafinament și clasă. La vremea respectivă cei mai muți dintre noi nu știam că ciocolata noastră preferată era fabricată în apropiere, la Vărșeț.  În 1969, Jovan Tomović, un director ambițios  în vârstă de 37 de ani al combinatului agricol Takovo din Gornji  Milanovac, a decis să extindă producția diviziei sale de cofetărie, care era o fabrică naționalizată de dulciuri și rahat turcesc, fondată de familia locală Milosavljević în 1941. Mai târziu, în 1997 a fost fondată Compania „Swisslion” care reprezintă în zilele noastre una dintre principalele companii multinaționale din regiunea Balcanilor, având unități de producție în Serbia, Macedonia, Bosnia și Herțegovina și filiale comerciale în Muntenegru, Bulgaria, România, Slovenia și Elveția. Fabrica de ciocolată are mai multe magazine de prezentare, cele mai cunoscute fiind cele de la sediul fabricii, pe partea dreaptă chiar la intrarea în oras dinspre Romania, respectiv cea din piața centrală a orașului care funcționează sub denumirea Slatka Kuća -  Casa dulciurilor 

Despre biserica neogotică Sf. Gerard citiți aici: https://www.arad.zone/blog-ar/catedrala-din-v%C3%82r%C8%98e%C8%9A-biserica-neogotic%C4%82-sfgerard-vr%C5%A0ac